Doctorul House

Demult îmi spun că trebuie să scriu despre cea mai importantă ideie care am cules-o din acest serial durabil. Ştiu că are 8 sezoane, 176 episoade a câte 43 minute episodul, dintre care unele episoade sunt de 86 minute. Un calcul simplu arată că durata e de 5  zile şi aproximativ 8 ore. tumblr_lv8jffUkJn1r78nwto1_400Dar nu-mi pare rău de nici o secundă petrecută faţă în faţă cu acest serial. Deoarece am avut parte de momente amuzante, sincere, stranii, spontane şi înteresante, dar cel mai important este că am avut de cules un şir de idei minunate dintre care una este cea mai deosebită. Tu încă nu ştii care e ea…, dar eu ştiu…! Oricum o voi prezenta, de altfel nu mai avea rost ceea ce am scris mai sus 😀
Să începem cu o mică descriere…! Este unul dintre serialele care captiveză, aşa cum sunt o mare parte din serialele produse la moment de americani. Dar acesta de fiecare dată ne va fi mai aproape, deoarece e vorba de medicină, despre deciziile corecte a medicilor puternici care ne pot salva vieţile şi sufletele, ceea ce ne lipseşte la moment…, mai ales în R.M.. Omul fără puteri supranaturale, care oricum salvează vieţi, un erou mai modern…, mai real, care la fel poate da speranţă. Teoria şi ideea care captivează atenţia la începutul serialului, este că nu putem avea încredere în nimeni…, pentru că oamenii aproape de fiecare dată mint. La fel lupta pentru vieţile pacienţilor, relaţiile care apar, atitudinea, profisionalismul, situaţii din viaţă care merită să fie gândite, diagrozele puse corect. Şi toate acestea sunt amestecate cu un simt a umorului, foarte şi foarte iscusit. cuDar pentru mine toate acestea pe la mijlocul serialului au trecut pe planul 2, deoarece anume aici când pare că ai început să prinzi fişca cu medicina… începe să se contureze altceva… Eu, am început să evidenţiez relaţiile dintre medici, căci ei oricum rămân oameni, indiferent cât de deştepţi şi atotputernici se cred. Toate aceste relaţii sunt înteresante, diverse, însă până la urmă…, am selectat doar una singură…! Cine ştie?! Poate ea şi singură s-a selectat…! Corect, aceasta este relaţia dintre House şi Wilson. Anume această relaţie pentru mine a devenit cea mai importantă ideie din tot serialul. Chiar dacă pare a fi o relaţie de prietenie nu chiar atât de ideală, precum suntem deprinşi să o vedem. Mulţi poate să credă că anume ultimul episod m-a făcut să cred aşa, dar vă asigur că nu e aşa. house_wilson_s08e22-001La această ideie importantă am ajuns mult mai devreme, căci indiferent de ce se întâmpla…, House venea la Wilson, dar Wilson la rândul lui, de fiecare dată încerca să-l facă pe Gregory mai bun. Cred că episoadele de bază care m-au făcut să urmăresc anume această relaţie sunt acelea în care James i-a stricat cârja lui House, după o serie de gafe primite din partea lui Greg. Sau episodul unde un pacient emita persoana cea mai importantă din cameră, unde Greg a depăşit-o pe Lisa Cuddy, dar Wilson a fost mai crutoi decât House 😀 La fel, episodul când ei au mers la înmormântarea tatălui lui Greg. Sau episodul în care House l-a rugat pe Wilson să-l ducă la centrul de reabilitare. Şi atunci când House îl lecuia pe Wilson la dânsul acasă de cancer. Anume acestea episoade m-au făcut să văd ideea serialului astfel. Şi indiferent cât de egoist, direct, brutal şi excentric era House, el permanent îl avea pe Wilson aproape şi tot odată James pentru el era un exemplu un echilibru, cel care îl salva mereu. Dar cel mai minunat era că se ajutau reciproc!House series Finale Everybody Dies House and Wilson

Pentru mine personal acest serial nu putea să se finiseze mai perfect. El trebuia să se finiseze… şi eu mă bucur că anume pe această notă s-a finisat, focusat pe cea mai importantă ideie a filmului. Personal, mi-am selectat ideea principală din acest serial…, pentru mine ideea acestui serial este „Prietenia dintre House şi Wilson”… Cel mai bun serial despre prietenie… Dar tu ce părere ai…?!

Advertisements
Posted in Uncategorized | 6 Comments

De ziua celor ce iubesc!!!

Astăzi e o zi atât de specială pentru mulţi oameni în lume…!flori Pentru cei ce iubesc…, chiar şi pentru cei ce nu iubesc. Pentru cei care încă cred şi speră că vor întâlni acea persoană pentru care au parcurs calea de până acum. Eu personal această sărbătoare mereu o aştept cu nerăbdare!!! 😀 Dar dăcă  sincer, această zi de 14 februarie mereu îmi aduce aminte de momentele frumoase de la liceu…! Momente când eram atât de tanăr şi de naiv pe alocuri şi îndrăgostit… Ceea ce la rândul său avea anumite consecinţe! Una dintre consecinţe fiind următoarea poezie…! Care astăzi o dedic tuturor florilor din lume!!! 😀

Cea mai frumoasă dintre flori!!!

Mă întrebam de ştii tu oare?
Că m-am îndrăgostit în floare!
Cea mai frumoasă dintre flori,
O floare care a înflorit în zori.

Această floare minunată,
Eu o compar mereu cu o fată!
O fată care-mi place tare,
Aşa de tare ca această floare.

Astfel de floare-n viaţă-i rară,
Mirosul ei şi frumuseţea mă doboară!
Această floare o voi apăra mereu,
Ca nimeni să nu-i facă rău!

Şi vreau să-ţi spun că eu chiar o iubesc,
Şi niciodată n-am s-o părăsesc…
Şi iarăşi, mă întreb de ştii sau nu…?!
Că această floare eşti chiar tu!!!

Acum îmi este greu să apreciez cât îi de crutaia poezia dată… Dar ştiu sigur că la acel moment, când eram prin clasa a 9-a şi am scris-o, îmi parea că sunt cel mai bun prieten a lui M. Eminescu 😀 Chiar şi azi, deloc nu-mi este greu să recunosc…, că uneori îmi este dor de acel tânăr naiv şi pe alocuri îndrăgostit…! Felicitări tuturor…! Dar tu, ce momente frumoase ai trăit în această zi…?!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Muzica şi cântecele sunt istorii!

Ce este muzica?! În primul şi primul rând este o artă! O artă minunată, care are menirea de a aranja sunetele într-o astfel de formă ca să ne zbuciume din interior! Să ne trezească, să ne mângâie, să ne zguduie, să ne calmeze, să ne provoace şi să facă ce vrea aproape cu toate sentimentele noastre pe care le-am fi putut simţi vreodată.
Ea este partea componentă a istoriei omenirii, altfel spus este o parte din noi reprezentată în diferite ipostaze. Ea este ceea ce au simţit strămoşii noştrii, ceea ce simţim noi, ceea ce vor simţi urmaşii noştri! Pe parcursul evoluţiei sale în ea au fost adăugate şi versurile. Acestea la rândul lor au adus ceva nou în muzică. Au introdus date istorice în muzică, au introdus sentimentele exprimate prin cuvinte, au introdus istorioare şi trăiri din viaţa oamenilor. Acum noi le numim cântece sau piese, care sunt interpretate de persoane cu voci frumoase, voci minunate, voci angelice. În prezent cântecele includ în ele atâta viaţa, atâta sens, atât adevăr, atâtea trăiri şi sentimente, care ne ating aproape pe toţi. Recunoaşteţi că sunt multe piese în care ne regăsim, în care sunt incluse mici istorioare din viaţa noastră. Pe care când le asultăm simţim similar, întelegem că aceasta e descrierea perfectă a momentelor pe care noi le-am trăit deja, le-am sesizat sau încă le sesizăm. Ele descriu perfect starea noastră de moment, sunt cele care ne pun pe gânduri, ne ridică dispoziţia, ne fac să întelegem şi să simţim exact ceea ce trebuie să simţim. Cântecele ne descarcă, ne încarcă, ne echilibrează şi trec fiorii prin noi. Ele ne fac să plângem, să râdem, să încremenim, să ne mişcăm, să credem, să sperăm, să visăm, să iubim, să trăim şi să respirăm… Şi în general ele au o putere enormă. Şi cât de încăpăţinaţi nu am fi…, oricum putem recunoaşte că aşa şi este!
Poate nu am reuşit să exprim tot ce simţim noi prin muzică şi cântece. Poate nu am reuşit să exprim tot ce vă doriţi ca să fie relevat. Dar sper că o mare parte din adevăr este descris mai sus. Şi aşa cum a fost spus în „August Rush”, cel mai puternic şi cel mai actual film despre muzică, evident că după părerea mea, „ Muzica e peste tot! Şi tot ce trebuie să facem, doar să o ascultăm…!”. Dar tu, cum simţi muzica…?!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Relaţia şi Atitudinea!

Ce sunt relaţiile şi atitudinile?!  Nu vreau să utilizez dicţionarul pentru a găsi semnificaţia exactă a acestor cuvinte. Acum vreau să echivalez aceste cuvinte cu conexiune, legătură! Ele pot fi de diferite tipuri, de rudenie, prietenie, afacere, parteneriat  sau pur şi simplu când cunoşti pe cineva. La fel pot fi strânse sau mai puţin.
Acum recent pe data de 11 a plecat peste hotarul ţării un prieten de-al meu. S-a pornit în Italia, dar după aia poate ajunge oriunde prin Europa. Să-i urăm succes! El este unul dintre cei mai buni prieteni. Să fiu mai exact mi-a fost cel mai bun prieten de acum 1 an şi 3 zile, adica 369 de zile. Pentru cei care îşi pun întrebarea, de ce acum nu mai este?! Distanţa tot este un factor important şi plus mai am prieteni la fel de buni, însă aceste 369 de zile el era cel mai aproape, şi acum nu e vorba de distanţă. Pare a fi paradoxal, nu?! Însă, atunci când doar spui “Hai să…”, primeşti răspunsul “hai”, fără ca să mai termini propunerea până la capăt. Şi aproape de fiecare dată era aşa, plus mai era şi reciproc. Cum poţi să nu capeţi încredere în astfel de prieten?! Acum el a plecat pe un termen nedeterminat, dar indiferent de ce se va întâmpla, eu sunt sigur că el se va întoarce acelaş om. Nu vreau să spun că el nu progresează, fiindcă fiecare om care se află singur peste hotare, e în continuă creştere, continuă schimbare. E vorba de atitudinea lui, de legătură! În prezent se întâmplă rar, ca oamenii să reuşească să-şi menţină atitudinea şi acelaşi nivel de conexiune. Acum oamenii se schimbă din toate aspectele, însă sunt şi excepţii! El este excepţie! Fiindcă el poate să-şi permită să rupă orice legătură, fără a mai scrie ceva. Dar se întoarce şi le preia la acelaşi nivel. Deoarece acum 5-6 ani când el la fel a plecat în Italia pe câteva săptămâni, dar s-a întors peste 4-5 ani! S-a întors acelaş om,cu aceeaşi atitudine! La moment el este în căutarea noului drum. Nu cred că îl pot ajuta cu ceva, plus la toate, el greu acceptă ajutorul cuiva. Pot doar să sper că norocul îl va însoţi!
Unii oameni pentru a se simţi mai puternici şi mai siguri, rup orice tip de legătură şi încep viaţa aproape din nou. Astfel ei îşi schimbă priorităţile şi obiectivele, poate această metodă îi ajută mai uşor să-şi atingă scopurile?! Eu nu ştiu asta…! Dar pentru mine una este cert, că ei îşi demonstrează adevărata lor putere prin păstrarea atitudinii. Dar tu, ai putea să-ţi pastrezi relaţiile şi atitudinile?

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Felicitare pentru Fericirea Noastră!!!

Tu eşti fată, eu sunt băiat… Tu eşti frumoasă, eu sunt… aşa cum sunt 😀 Tu eşti deosebită, eu tot sunt băiat 😀 Tu eşti spontană, eu vreau să fiu ca tine. Tu eşti uimitoare, eu sunt uimit. Tu eşti extraordinară, eu tot băiat rămân… 😀 Tu eşti tot ceea ce vrei să fii, dar eu continui să te admir şi să te iubesc!
Toate aceste lucruri şi calităţi, eu le menţioneaz şi le atrag atenţia tot anul împrejur… Însă pot să le dezvălui doar în anumite zile. Poate nu e sută la sută adevărat, căci câteodată pot să prind curaj şi mai devreme. Dar eu mă bucur că sunt aşa zile în an, când pot să o fac mai uşor. Uneori se întâmplă lucruri, pe care Tu încă nu le realizezi. Acum vreau să Te asigur! Că atunci când stai într-un grup aglomerat în care aproape fiecare vorbeşte…, stau eu, undeva într-o parte şi dintre toate vocile o aud doar pe a Ta! Atunci când zâmbeşti, pentru mine acesta este un nou răsărit de soare, indiferent de ora pe ceas. Atunci când râzi, sunetele care le produci mă calmează şi îmi limpezesc bătaia inimii, aşa cum confirmă şi teoria vibraţiei. Atunci când întri în încăpere, doar eu te admir aşa cum ţi-ai dori să fii admirată. Şi indiferent cât de mare este mulţimea în care te afli…, ochii mei permanent te găsesc pe tine în ea. Pentu că nu există nimeni şi nimic în lume, care să explice acest fapt de la… şi până la… Mi-aş dori să ştii că dincolo de tot ce se întâmplă sau de ceea ce crezi tu la moment. Mereu există acel Eu, care te priveşte cu alţi ochi, te vede altfel, te simte diferit, crede în tine şi oricând o va face… Chiar dacă încă nu a dezvăluit acest fapt. Şi dacă sunt aşa momente în viaţă ( sper că nu 😀 ), când nimic nu te mai poate face fericită sau să-ţi ridice dispoziţia… Aş dori să-ţi aduci aminte de mine… şi sper ca acest gând să-ţi readucă zâmbetul pe buze! Căci doar eu ştiu cât de fermecător este acesta.
Nu scriu din motiv că azi e 8 Martie sau din motiv că aceasta o să placă fetelor… Dar scriu din motiv că azi simt aşa… şi cred că mulţi simt astfel! Dar tu, ce zile ai…, în care simţi diferit?!

Posted in Uncategorized | 13 Comments

Oare hobby-urile sunt o obsesie?!

Fiecare din noi pe parcursul vieţii sale îşi formează personalitatea. Unii sunt influenţaţi mai mult din exterior…, alţii din interior. Dar permanent există acea educaţie estetică, care ne ajută să determinăm lucrurile frumoase.
Ea ne ajută să alegem dintr-o gamă largă de lucruri sau activităţi, acele care ne plac, foarte mult ne plac. Necătând ce e aceasta…, e o lucrare de artă, muzică, film, piesă de teatru, carte, imagine, sport… Treptat le transformăm în hobby-uri şi ne ţinem un timp îndelungat de ele…, poate chiar şi o viaţă întreagă. Se întâmplă ca unele persoane să nu înţeleagă de ce ne ţinem aşa mult la ele…?! De ce pierdem atât timp, şi nu numai timp…, pe acestea. Unele din ele pot contribui la dezvoltarea noastră, altele mai puţin. Dar asta e… Cred că aş prefera să mă rezum la câteva hobby-uri mai generale. Se mai întâmplă să asculţi muzica, vocea unei interprete sau interpret. Apar senzaţii că ea te ridică la un alt nivel, te linişte-te, îţi dă energie. Ajungi să crezi ca fiecare sunet şi vers cântat de această persoană e cel mai deosebit. Priveşti aproape toate clipurile pe unde gaseşti. Începi să simţi că dacă nu te opreşte cineva, te vei îndrăgosti în această persoană în vocea ei… Voi aţi simţit aşa ceva…?! Eu…, NU 😀 Se mai întâmplă să citeşti o carte. Care ţi-a plăcut atât de mult încât începi să cauţi toate cărţile acestui autor. Citindu-le admiri fiecare situaţie descrisă, fiecare istorioară povestită, îndrăgeşti stilul cu care scrie… Şi de fiecare dată vrei mai mult şi mai mult… Voi aţi simţit aşa ceva…?! Eu…, NU 😀 Se mai întâmplă să priveşti un film. În care pe lângă faptul că ţi-a plăcut mult şi îl adaugi în lista filmelor tale favorite, mai apare şi un actor sau actriţă pe care o evidenţiezi. Începi să te uiţi toate filmele cu această persoană şi din ce în ce mai mult te îndrăgosteşti în ea, în stilurile sale de a juca rolurile pe care le primeşte. La fel priveşti toate clipurile pe youtube, cauţi orice ştire posibilă despre ea. Şi când simţi că se termină lista de filme în care ea a jucat, te gândeşti ce vei face mai departe. Aştepţi cu nerăbdare următorul film, următoarea ştire… Voi aţi simţit aşa ceva…?! Eu…, NU 😀 La fel ceea ce ţine de seriale sau sporturi preferate, dansatori sau sportivi preferaţi, tablouri, sculpturi sau colecţii preferate şi multe altele…
Astfel de hobby-uri are aproape fiecare din noi, sunt unii care îşi cunosc limita, alţii nu, de aia ei şi trebuie să mai fie ghidaţi. Acestea sunt partea componentă a vieţii noastre, unele sunt mai constructive altele mai puţin. Nu cred că ar fi bine să le acceptăm pe toate, dar cum şi am mai scris… Se mai întâmplă… 😉 Şi totuşi hobby = obsesie ?! 

Posted in Uncategorized | 2 Comments

În lumea îndrăgostiţilor!

Dacă m-ai întreba cum e în lumea îndrăgostiţilor…?! Avea să-ţi răspund astfel: “Dă să-ţi explic cum e…! În momentul în care păşeşti în ea, tinzi să cauţi o poveste…! Sunt norocoşi cei care o găsesc deodată şi nu mai au nevoie de schimbări. Însă mai des se întâmplă altfel…! Deci…

Odată ce ai fost îndrăgostit şi dragostea nu a fost reciprocă sau ţi-a fost frântă inima… Apare un gol, care mereu va exista şi nimeni nu-l va putea umple…, acel gol care l-a lăsat altcineva . Conştient sau nu, tu nu ştii…  În mod normal încerci să te restabileşti, să depăşeşti aceste momente, să înveţi din această înfrângere, să devii mai tare. Astfel primeşti această durere, te adaptezi la ea. Dar niciodată nu poţi să scapi de ea, oricum cicatricele rămân. Crezi că nu va exista niciodată persoană mai bună decât acea prima în care te-ai îndrăgostit până peste cap. În perioada dată, numită şi de trecere, te gândeşti că ceva nu merge corect, apar un şir de întrebări… Cum poţi să dai atât de mult şi la urmă să primeşti nimic…?! Cine se face vinovat de astfel de reacţii şi acţiuni…?! Cine a scris acest scenariu, noi sau Creatorul…?! De ce sufletul are o putere mai mare decât noi înşine…?! De ce inima e atât de nebună…, şi nu vrea să asculte?! De ce pari a fi întreg, dar totuşi ceva doare?! De ce…?! Un şir de întrebări fără răspuns… După care lucrurile se limpezesc…, totul parcă se întoarce la normal, furtuna se opreşte şi valurile care te zbuciumau deja te leagănă. Viaţa continuă…! Şi ea de obicei continuă pe 3 direcţii…, care oricum au acelaşi final!

Prima direcţie … Te transformi într-o bestie şi procedezi cu ceilalţi parteneri la fel cum s-a procedat cu tine. Nu eşti deloc diferit de acel cineva care te-a rănit! Frângi multe inimi, dar într-un sfârşit găseşti sufletul pereche! Cu aceleaşi probleme, aceleaşi trăiri, aceeaşi istorie…! Aceasta duce la formarea unui cuplu, poate nu sută la sută sănătos…, dar cuplu! Care de bine sau de rău urmează să o ducă normal!

A doua direcţie… Devii o persoană foarte sensibilă, care nu mai are nevoie de nimic înafară de dragoste…! Ajungi să te droghezi cu ea de la oricine şi orice…, o absorbi de la persoanele care ţi-au plăcut. Din privirile mai lungi, care le-ai prins de la o persoană trecătoare. Dintr-o simplă discuţie… Pentru tine deja nu mai contează dacă o să mai doară sau nu…, e important să fie macar câteva clipe la fel de plăcute cum au fost… Şi toate acestea durează până la momentul în care cineva te va îndrăgi şi te va accepta aşa cum eşti. Şi pentru tine ea va fi Zeiţă sau Zeu. Oricum e un sfârşit mai bun decât precedentele.

A treia direcţie… Ai căpătat destulă experienţă ca să poţi analiza şi a lua anumite decizii corecte. Îţi pui scopul ca niciodată să nu mai greşeşti astfel. Să nu procedezi în felul cum s-a procedat cu tine. Devii perfecţionist, analizând fiecare mişcare şi promisiune. Toate acestea durează până când nu eşti sigur cel puţin 95% în toate instinctele tale. Dar şi toate aceste analize se sfârşesc cu o dragoste în care te poţi aprofunda cu fiecare molecula din corpul tău.

De aici rezultă că unele persoane trebuie să parcurgă un drum mai lung pentru aşi găsi povestea de dragoste. Oricum o găsesc…, aceasta merită tot efortul şi timpul!”“Dar din păcate eu încă nu am fost prin lumea dată…, aşa că ar fi bine să mai întrebi pe cineva…”  Poate tu ştii cum e în aceasta lume…?!

Posted in Uncategorized | 6 Comments