Ce este timpul?! Timpul este un element foarte important din viaţa fiecărui dintre noi. Reieşind din el ne putem planifica şi determina multe lucruri. Cu toţii ştim că el este măsurabil, la fel ştim că el se scurge foarte rapid. Uneori trece pe lângă noi fără a fi observat şi aceasta este latura lui specifică.
Însă sunt unele momente, clipe, perioade în care el se opreşte…, în care noi îl oprim… E greu de crezut, dar noi chiar avem aşa putere. Aceste secvenţe sunt frumoase sau mai puţin frumoase, sunt amintirile din trecut. Care poate au durat o secundă, un minut, o oră, poate şi mai mult. Doar că în acel moment ele au fost înregistrate, selectate şi documentate în arhiva memoriei noastre. Acum ele sunt cu noi şi mereu vor fi cu noi. Unele din ele ne pot ajuta să ţinem echilibrul unor anumite stări din viaţă. Nu pot să explic de ce anume aceste momente…, dar niciodată nu voi uita momentul în care eu am prins un peşte! Eram foarte mic şi la fel de foarte supărat în acea clipă, pe fratele meu şi pe Tata. Deoarece ei prindeau unul după altul, dar eu încă n-am prins nici unul. Cât de fericit eram la acel moment…, când l-am scos! Mă lăudam că peştele meu e cel mai mare, deşi nu era aşa…, Tata oricum m-a susţinut. Nu voi uita cum Tata ne-a întrecut la fugă! Avea vreo 48-50 de ani, îl consideram deja batrân, noi (eu cu fratele) tineri şi energici. L-am provocat…! El spunea că mai bine nu trebuie…, dar totuşi… 😀 Deşi noi consideram că alergăm foarte repede, am rămas foarte mult în urma Lui şi foarte bine înţelegeam că nu a alergat cu viteza sa maximă. Nu voi uita momentul în care am urcat pe prima mea stâncă (în Butuceni, Orheiul Vechi)… Antrenorul mi-a spus: „Te gândeai vreodată că o să te ocupi cu aşa ceva?!” . Răspunsul meu era prea evident…, mai ales după ce m-am uitat prin jur, ce privelişte…! Niciodată nu voi uita cât de fericită era o colegă de la liceu când ne-a revăzut (pe Dima, pe Maxim şi pe mine). Deşi nu a trecut prea mut timp, 2.5 luni…, 1.5 din vară şi una din toamnă. Poate factorul că învăţa în străinătate a influenţat-o…?! Nu ştiu…! Niciodată nu voi uita acel meci de volei! În care cel puţin 3 persoane au apreciat cum am jucat. Profa mi-a spus: „Hey, Popriguncic, nu ti i prigaieş” 😀 Un coechipier îmi spunea: „Iac tu mai sari, să avut şi eu aşa săritură…!”. După meci când stăteam pe bancă, un băiat din echipele adverse, unul dintre cei mai buni jucători din sală, a arătat cu degetul la mine (în sens că „tu”) şi îmi arată „thumbs up”. Ştiţi cum e… când cineva mai bun ca tine într-un domeniu anumit îţi face astfel de complimente?! Cred că da…! Nu voi uita cum o colegă de lucru a comandat pentru mine o piesă la radio. Mă refer la piesa „Love Story” interpretată de Taylor Swift. Sunt multe momente şi clipe de acest gen…, dar mă opresc aici!
Astfel de secvenţe din viaţă trebuie să le păstrăm şi preţuim. Acestea de mai sus sunt o parte din mine. Dar voi pe care le păstraţi?!